luni, 31 martie 2008

Viata...doar o prefata a mortii


PRINCÍPI//U ~i n. 1) Teză fundamentală; idee de bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu; convingere personală. ♢ Din ~ conform convingerii. În ~ în linii mari; în genere. /




Am principii si poate ca uneori exagerez si sunt prea principial. De multe ori nu o arat ca sa evit discutii sau ma abtin si ma macin dar exista si momentele in care principiile mele ies la iveala si incep sa le transpun si sa mi le apar cu argumente irefutabile. Ziua de astazi mi-a adus liniste, dar liniste fizica si asta mi-a creat o neliniste psihica pentru ca am avut suficient timp sa „vegetez” si sa-mi aduc aminte. Stateam pe wc si am luat ziarul din fata mea... pe prima pagina aparea Profesorul, pe numele real George Pruteanu. Pentru cei care nu stiu, George Pruteanu a fost inmormantat astazi dupa ce joi noapte a suferit un atac de cord. Lingvist, om de televiziune, jurnalist, critic literar, traducator si politician, sustinator indarjit al limbii romane si initiator al legii cunoscuta sub numele de „Legea Pruteanu”. Asta mi-a adus aminte ca , paradoxal, moartea este o parte activa a vietii. Eram copil si urmaream la tara la un televizor Diamant emisiunea „Doar o vorba sa-ti mai spun”. La inceput m-am uitat de nevoie, antena de fier cu 8 brate de pe casa se incapatana sa capteze decat TVR1/TVR2 si cum simteam nevoia sa stau in pat si sa ma uit la televizor ma conformam si urmaream orice. Dupa un timp, lasam nisipul adus de la garla de tataie si ma retrageam in casa sa urmaresc emisiunea lui. Pentru unii suna ciudat si nu e „cool”(rom. rece; aici cu sensul de "la moda"). Dar pentru asta a luptat el, pentru integritatea limbii romane si tind sa cred era unul din principiile lui. O parte din caracterul meu, in subconstient a fost cizelata de el si m-a ajutat sa nu ma pierd printre cuvinte. A luptat inca de la inceputul curentului „manea” (cu litera mica, nu are nici o legatura cu personajul din balada Toma Alimos) cu cei care promovau acest gen dar eforturile lui nu au fost sustinute si iata-ne in situatia in care ascultam cu drag psalmii inculturii asezati pe note muzicale copiate. Si asa uitam muzica lautareasca autentica si-i asezam in aceeasi grupa pe Romica Puceanu , Cornelia Catanga, Nelu Ploiesteanu cu guta, salam, de vito si copii de aur. Comparam un om cu studii muzicale cu un altul caruia ii este citita la nesfarsit propria melodie pentru ca nu stie sa citeasca. Si iar ajungem la principii...
Un alt episod al zilei de azi a fost conturat de rezultatul razboiului dintre doua aliante in cadrul unui joc pe internet. La sfarsitul acestuia membrii se felicitau si-si multumeau reciproc... ceva in genul unei inmormantari frumoase unde te-ai imbatat si seara ai continuat cheful. (RĂZBÓI1, războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice; CONFLÍCT, conflicte, s.n. 1. Neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuţie (violentă).) Oare chiar a fost un razboi sau s-a facut dragoste cu forta? Nu pot sa inteleg si am evitat sa cer explicatii pentru a nu intra in polemici. Si totusi am avut o replica acida la care cineva a reactionat pozitiv si a inteles principiul:
„Dar sincer sa fiu sunt de acord cu PuturOSU`...nu prea mi-a placut war-ul acesta si nu cred ca a fost asha de "incredibil" cum zic toti...dar in fine fie.....ps: felicitari si lu PuturOSU'... imi place cum itzi aperi principiile” Cricket

Mersi Cricket si ramai acelasi in continuare, sunt pe cale de disparitie astfel de oameni si multi ne vor capul! (aici nu ma refer la „cap” cu inteles de „minte; inteligenta” ci, lt. ad literam ; fr. mot-a-mot ; rom. cuvant cu cuvant (din motive estetice varianta franceza a fost adoptata))
Am fost facut si nesimtit si gestul mi-a fost catalogat ca fiind urat dar asta m-a convins ca am dreptate si ca trebuie sa merg mai departe.
Probabil acest post (rom. mesaj) nu va fi citit in totalitate de toti, dar asta imi da o satisfactie nemarginita pentru ca cel care nu are rabdare sa citeasca 2 pagini pe un blog (rom. jurnal) cu siguranta o carte de 300 de pagini ii trezeste repulsie, ce sa mai vorbesc de o emisiune culturala sau un articol educativ si eventual se va intoarce la computer ( rom. compiuter) si se va delecta in continuare cu cei mai sus mentionati scrisi cu litere mici.
Oare principiile aduc ceva bun? Ne fac totusi sa intelegem ca suntem oameni si ca suntem o fiinta superioara si nu stim cum sa ne folosim de acest avantaj? Sau pur si simplu aceste principii ne aduc batai de cap, dureri de inima si eventual un atac de cord inexplicabil? Nu conteaza, doar o vorba vreau sa mai spun: Odihneste-te in pace Domnule Pruteanu, inca mai suntem multi care apreciem limba romana asa cum este ea, inca mai avem principii!

1 comentarii:

Iulia spunea...

Uneori,principile mele se aseaza la picioarele trecatorilor. Am luat bataie,am trecut prin multe futeri de icre,multi straini se incumeta sa-mi demonstreze ca sunt mica si neinsemnata. Si nu cred. Nu pentru ca principiile m-ar tine sus,ci pentru ca increderea in mine a ajuns la o asemenea nepasare incat se sterge la fund cu parerea celor care nu merita atentia.

Unde vreau sa ajung? Nicaieri. Poate doar la a-ti reaminti principiul meu: Un adevarat luptator inchide ochii inainte sa mearga la lupta. Singurul lucru cu care nu poate lupta e tacerea.

Domnului Pruteanu,daca sta la o bere cu tata acum,ii transmit salutari. Si celorlalti oameni care nu meritau sa moara.