Misterul Castelului

Am citit recent un fisier cu o naratiune din clasa a 9-a... adica de acum aproximativ 5 ani. nu am stat sa o corectez, are multe greseli din punct de vedere al timpului verbal si multe altele....se poate dezvolta mai mult... timpul nu`mi permite... dar priviti esenta :D.spor la citit, si nu va sfiiti sa ma criticati...e randul vostru!

-Ce ploaie enervanta! Nu are de gand sa se opreasca odata?!Sunt satul,de doua ore toarna cu galeata!

-Nu te mai smiorcai atata,mai sunt cateva strazi si ajungem la castel !

-Castel?

-Da. De fapt e un conac dar pentru ca e imens toata lumea ii zice castel. A apartinut domnului Doyle Crane.

- S-a mutat demult?

-Pai cam acum doua, trei sute de ani,cand a murit! Acum apartine unui stra-stranepot pe nume Hugh, ultima ruda in viata a defunctului.Dupa ce traversara strazile,cei doi ajunsera in fata unor porti de fier in spatele carora se zarea o cladire imensa cu doua donjoane. In capatul unei alei inconjurate de monumente sculptate se gasea o usa mare din lemn. Unul dintre baieti apuca de zaua prinsa in usa si o tranti cu putere.Dupa cateva secunde un om care,dupa infatisare avea in jur de 60 de ani,le deschise gigantica poarta.Era genul de om care,dupa pensionare isi mai cauta un loc de munca sa mai faca un ban.Era inca in putere cu toate ca barba alba ce-i acoperea fata si parul rar din cap aratau ca batranul fusese o fire foarte activa. In intunericul care domnea afara isi miji ochii dar fara nici un folos, nu putu distinge chipurile celor doi.

-Buna seara,va pot ajuta?

-Bineinteles,batrane,ai face bine sa te dai din calea noastra! Cel care vorbise era un baiat inalt,cu parul ciufulit. Se putea observa usor ca acea coafura nu era la voia intamplarii,parul fiind cu grija aranjat. Dar,pe cat de rebel parea pe atat era de istet, nimic nu era la voia intamplarii cand venea vorba de el.Dupa chipul sau iti puteai da seama ca are putin peste 18 ani.Celalalt era mai mic de inaltime si era mai rotund decat primul. Nu avea nimic special,numai parul care,de altfel statea tot intr-o coafura ciudata.Dupa ce rosti cu o voce gatuita amenintarea ramase neclintit. Batranul scosese un pistol si-l tinea indreptat catre el.

-Asta s-o credeti voi,nemernicilor!Tanarul,speriat,striga:

-Bunicule,sunt eu,Sam.Luminandu-i fata cu lanterna scoasa in graba de la brau, paznicul exclama usurat:-Sam! Ce cauti la ora asta aici? O sa te spun maica-tii ca umbli noaptea pe strazi!-Bunicule,am 18 ani,nu mai sunt copil,si ,in plus mama m-a trimis sa-ti aduc de mancare. Si vroiam sa te intrebam daca se poate sa ramanem si noi in noaptea asta cu tine? Suntem in vacanta, tu te plictisesti singur toata noaptea asa ca ne-am gandit…Batranul ii taie vorba scurt:

-Nici vorba. Stii ca saptamana trecuta a fost jefuit castelul,vrei ca domnul Crane sa dea vina pe noi?-Apropo bunicule,ca tot ai adus vorba despre jaf,ce au luat hotii?

-Tocmai aici e ciudatenia,nimic. Si au umblat decat in biblioteca.

-Cum adica nimic? De ce l-au mai jefuit?

-Asta incearca cei de la politie sa afle,pana atunci nu stim nimic.

-Bine bunicule,noi mergem in camera, ne trezesti si pe noi de dimineata.

-Dar am zis ca… batranul opri fraza si continua cu o voce stinsa,dand de inteles ca vorbeste cu el insusi :

-Of ,adolescentii din ziua de azi, fac numai ce vor ei, iar Sam, care l-a mostenit in toate pe tatal sau, este cel mai bun exemplu. Lasa macar ei sa se bucure de patul ala, eu oricum n`am somn…Exprimandu-si inca o duzina de idei si doleante se plimba pe un hol de o marime colosala,pasii sai rasunand puternic pe placile de marmura.In acelasi timp cei doi pusti se indreptau catre camera rezervata paznicului. Era o camera ingusta in care se gasea decat un pat de o persoana si o masuta cu diferite obiecte ce apartineau batranului. Sam, ajuns in fata usii, sparse linistea sinistra ce domnea in jur:-Auzi,cum o sa dormim amandoi in patul asta?

-Hmm..pai eu la margine tu la perete. Replica Dean zambind.

-Uff…desteptule! Lasa poantele,hai in dormitoarele de sus. Mergem in camera doamnei Crane. Are un pat imens.-Sam esti sigur ca nu se supara nimeni?-Lasa prostiile si hai sus sa vedem si noi castelul.Cei doi urcara scarile spre etaj, privind peste tot in jur, uluiti de grandoarea castelului. La capatul culoarului se afla camera doamnei Crane unde isi propusesera sa ajunga. Ajunsi in dreptul usii, se privira cu inteles si Sam apasa clanta. Usa incepu sa se deschida usor. Se putea zari patul acoperit cu cearsafuri albe din satin. Pe peretele din fata patului domnea un tablou imens ce o infatisa pe stapana casei. Pictura impresiona prin marime cat si prin numeroasele bijuterii pe care aceasta pe purta. Sub pictura, pe o masuta din lemn se afla singura bijuterie ramasa in posesia familiei,restul fiind expuse la Muzeul National. Mut de uimire, Sam abia articula:

-Si cand te gandesti ca toate bijuteriile astea ar trebui sa apartina tipului care a mostenit si castelul!

-Adica lui Crane asta?

-Da.

-Pai si nu sunt ale lui?

-Nu prea, se pare ca regimul politic anterior a afirmat ca aceste bijuterii apartin de fapt statului.

-Si tipul asta nu face nimic?

-Cine,Crane? Nici nu ar merita sa le aiba. Pe langa faptul ca e putred de bogat este dur si foate artagos. Omul asta ar trebui inchis numai pentru simplul fapt ca exista.

-Asta e,se mai intampla. Eu ma bag la culcare,sunt frant de somn.

-Stai putin!

-Ce e?

-Uita-te in partea dreapta a tabloului, in spatele cucoanei.

-Ma uit, sincer nu bag de seama nimic dubios.

-Daca te uiti mai atent se poate vedea ca lumina nu cade la fel pe toata suprafata lambriului.

-N-o mai fi avut pictorul vopsea neagra.

-Gandesti ca o cizma! Pictorii au ochii obisnuiti sa vada orice detaliu. Peretele e impins mai inauntru,asta inseamna ca acolo este ceva... Daca ne dam seama unde a fost facuta pictura putem sa vedem ce este acolo.

-Buna idee,sa ne mai uitam pe tablou pentru alte indicii. Dupa cateva minute de priviri amanuntite Dean cugeta:-Sam,daca lumina vine din partea dreapta asta inseamna ca este o camera cu ferestre pe dreapta. Din start am eliminat jumatate din cladire. La parter,pe partea dreapta se afla bucataria si camerele servitorilor,si de ce ar vrea cineva sa fie pictat in astfel de locuri?

-Bine gandit. Mai ramane etajul. Sunt decat 10 camere. Hai sa mergem in fiecare si poate gasim similaritati cu tabloul.Cei doi plecara spre holul din partea dreapta a castelului. Cotrobaira camerele dar fara nici un rezultat. Dezamagiti discutau intr-una din locatii:

-E imposibil sa gasesti camera. Au trecut sute de ani , camera a fost redecorata de cel putin 20 de ori! Cine stie cum o arata azi.

-Ai dreptate Dean. Sam se indrepta sa priveasca pe fereastra. Probabil ca hotii stiu ceva.Bunicul a zis ca au fost decat in biblioteca. In lipsa de alte indicii,hai sa ne uitam acolo.In biblioteca Sam facu o descoperite uimitoare:

-Priveste, lambriul este identic cu cel din tablou. Apuca-te si ciocane in pereti sa vedem unde suna a gol.La scurt timp Sam mai zari ceva:-Dean,nu mai cauta. Vino si uita-te aici. Parchetul e zgariat si se vede ca urmele sunt proaspete si duc pana la…Sam urma cele doua semne care se pierdeau sub biblioteca.

-Deci de aici sunt urmele,cineva a mutat biblioteca. Ajuta-ma sa o dau intr-o parte.Dean si Sam incepura sa impinga biblioteca care scotea un zgomot infernal. In spatele ei,asa cum au banuit se afla lambriul din tablou.

-Se pare ca am avut dreptate! Spuse Dean jubiland.In timp ce dadea intr-o parte bucata de lambriu pe fata lui Sam se putea citea dezamagirea.

-Se pare ca da,dar asta nu foloseste la nimic. Nu putem sa miscam usa,e intepenita.In clipa imediat urmatoare in pragul usii aparu bunicul lui Sam:

-Ce se intampla aici,ce e cu zgomotul asta?

-Bunicule am gasit o usa secreta. Apare in tabloul Doamnei Crane.

-Dumnezeule, nu se poate! Se zvonea ca in casa exista asa ceva dar nimeni nu a reusit niciodata sa confirme acest lucru.Apropiindu-se de perete incepu sa-si plimbe mana pe suprafata lui

.-Legenda spune ca, pentru a putea deschide usa trebuie sa invarti de unul dintre candelabre. Sam vezi daca vreunul se misca.Sam incepu sa traga de candelabrele din camera.

-Bunicule,cel de aici se roteste dar se misca foarte greu. Dean, vino sa ma ajuti!Impreuna,cei doi incepura sa-l roteasca. Era un scripete legat de bucata de beton. Incet,incet,usa incepea sa se ridice lasand sa se vada o camaruta in care se aflau cativa saculeti negri de plus plini cu bijuterii.

-Sam, Dean, blocati candelabrul cu ceva si veniti aici!

-Imediat bunicule, Dean adu-mi sfesnicul de pe masa!… Asa..Cred ca e gata. Apoi Sam se intinse sa apuce unul dintre saculeti.

-Sam,nu-l atinge,poate au mai ramas amprente pe el. Mai bine asteptam politia. Ma duc sa-i chem.

-Dean,sunt tare curios ce cauta toate bijuteriile astea aici,si cine le-a adus.Dupa cateva minute batranul se intoarse in camera:-Am sunat la sectie si au spus ca trimit o echipa de specialisti. Tot ce mai avem sa facem e sa asteptam.La scurt timp de la apel in fata castelului se oprira cateva masini. Aproximativ zece persoane se apropiau de usa castelului. Sam privea pe geam pe bunicul sau care le iesise in cale. Cei trei mersera la sectie.Dimineata ii gasea pe toti trei in sediul politiei unde,ca o prima pista in aflarea adevarului ,un comisar ii interoga. Primul strivit sub valul de intrebari era bunicul lui Sam dupa care urma Dean si mai apoi Sam.Dupa ce se termina interogatoriile cativa politisti discutau despre cele aflate:

-Se pare ca ne va fi foarte greu sa aflam ce s-a intamplat, cert este ca ei nu au nici o legatura cu bijuteriile.

-Cred ca ar fi bine sa-i anuntam si pe ei ce am gasit acum ca nu mai sunt suspecti.

-Ai dreptate,hai sa mergem la ei.Cel mai mare in grad dintre cei de fata lua cuvantul:

-Vrem sa va comunicam cate ceva despre ce am aflat pana acum. Bijuteriile au fost furate in urma cu doua luni de la Muzeul National si pana acum nu reusisem sa gasim nici o pista in aceea ancheta. Pe ele am gasit mai multe seturi de amprente dar nici unele nu se potrivesc celor din baza noastra de date. Pe langa toate astea am mai aflat ceva ce ar putea fi doar o coincidenta. Bijuteriile apartineau doamnei Crane.Fata lui Sam se lumina si izbucni necontrolat:

-Nu cred ca este coincidenta. Cred ca domnul Hugh Crane are legatura cu acest caz…

-Nu avem nici o dovada impotriva lui sa-I luam amprentele si daca ne inselam ar putea sa ne dea in judecata.Bunicul lui Sam avu o idee:

-Maine domnul Crane m-a rugat sa-l ajut sa-si mute cateva lucruri in casa in care locuieste,as putea sa-i iau un obiect pe care se gasesc amprentele sale.

-Ideea este buna domnule, dar aveti foarte mare grija!Zis si facut. A doua zi Sam si bunicul sau se aflau la usa domnului Crane.

-Ai venit? Hai repede ca nu am timp de pierdut. Cine-i pustiul,trebuie sa faci si pe dadaca astazi? Vezi ca eu nu te platesc si pentru el, sa-ti fie clar!Acestea fiind zise Crane pleca la treburile lui lasand pe cei doi in spate.

-Buna ziua si tie scumpul meu Crane! Hai Sam la treaba.Cand treaba fu aproape gata Sam insfaca un stilou de pe biroul lui Crane si-l baga intr-o punga de plastic.

-Domnule Crane, noi am terminat aici,cred ca ar fi cazul sa plecam.

-Stai putin,nu am chef sa ies din casa asa ca trimite-l pe pustiulica sa-mi cumpere ceva! Ma duc sa fac o lista,vin imediat. Dupa cateva secunde se auzi tipatul lui Crane:

-Nemernicilor!

-Bunicule,am incurcat-o.

-Blestemati sa fiti! Rosti Crane intorcandu-se in camera privindu-l pe Sam cu dispret. Blestemati sa fiti toti! Privirea lui Crane se muta asupra servitoarei care, alarmata de tipete intra in camera:

-Marta,tu ai facut curatenie pe birou? Unde-i blestematul ala de de stilou?

-Domnule Crane, mai aveti cateva in sertar.

-Nu ti-am cerut nimic! Bunicul lui Sam isi lua inima-n dinti si se ridica:

-Crane,noi mai avem si alte treburi decat sa-ti ascultam tie vaicarelile!

-Indraznesti sa ma infrunti? Tine-o tot asa si o sa-ti iei adio de la slujba!

-Daca asta vrei,hai Sam sa mergem!Iesind pe usa Sam ii spuse zambind:

-Bunicule,cred ca tocmai ai fost dat afara.

-Nu e adevarat,eu tocmai mi-am dat demisia, raspunse batranul surazand.La sectie anchetatorii erau multumiti de calitatea amprentelor de pe stilou:

-Sunt destul de clare. O sa le comparam cu cele de pe bijuterii si o sa va punem la curent cu rezultatul. Va multumim pentru colaborare.La doar doua zile la usa bunicului lui Sam ciocaneau politistii:

-Avem rezultatul. Amprentele de pe stilou si cele de pe bijuterii sunt identice. Chiar in acest moment domnul Crane este arestat. Privindu-l pe Sam batranul incepu sa rada:

-Se pare ca oricum ramaneam fara slujba.