A inceput sa sune ceasul, asa cum face de obicei… zgomotos, plictisit si inutil…Il opresc imediat pentru ca nu dorm…a fost o noapte lunga in care am tot incercat sa nu uit ceva. Ma uit la el… e 5:30 si plec, ma postez in fata blocului, in slapi si bermude, cu rucsacul in spate. Trag o gura egoista de aer, imi aprind o tigara si caut melodia pe care obisnuiesc sa plec de`acasa. Si fac pasi mari spre gara. Stau in fata unui drum de 6 ore, curios cat o sa reusesc sa ma plictisesc. Concluzia? Foarte! In plictiseala mea se aude o voce:
-Unde e locu` 64? Nu gasesc 64, stiti unde e?
Hmmmz…tocmai am plecat din Brasov…deci de`aici e… si totusi e fascinant cum ii joaca ochii`n cap a panica… pentru un numar… respira sacadat si cauta locu` 64 intr`un tren aproape gol.
-Ia un 58 si pastreaza`ti 6 pentru mai tarziu. In acelasi timp ii aratam cu degetul locu` din fata mea.
Se uita lung la mine in timp ce eu eram amuzat de starea lui. Si totusi se aseaza pe 58. ne bagam in vorba si aflu ca e externat de la boli psihice si se duce spre Arad…perfect! Tocmai am gasit cine sa-mi povesteasca viata unui om nebun intr`un loc de nebuni… si intreb tot, de la tratamente pana la motivul nebuniei. Ma uit la ceas, ma uit la bilet. E 12.30, la 12.48 trebuie sa cobor. Nerabdator ma asez la usa. Intarziem 15 minute iar aglomeratia, lipsa tutunului, si panica imi smulg zambete transpirate. In sfarsit opreste si cobor. Un aer curat si racoritor imi violeaza plamanii. Il savurez si respir puternic astfel incat plamanii mei erau parte activa a unei orgii de sanatate. Deschid si ochii… o gara micuta, aproape pustie, vopsita intr-un galben-puroi, Alba . Aflu la telefon unde trebuie sa ma prezint. Aprind o tigara si un taxi imi face semne sa urc. Am urcat…
Dupa care am mers sa luam o cafea, trenul intarzia 40 de minute, in realitate, aproape o ora. Bem linistiti cafeaua, ne luam la revedere de la insotitor si dupa alte 6 ore coboram amandoi in Ploiesti. Dupa ceva timp functionara ma intreaba unde merg. I-am zis ca vreau pentru Alba. Urcam in tren si ne zambim. Tocmai se incheiau cele 8 zile in care limita a fost cerul. Probabil ca va intrebati unde sunt cele 8 zile…cum unde? Simplu, intre trenuri! Suna mai plauzibil decat daca ma apuc sa povestesc, o sa fiu catalogat drept un scriitor sf, ca doar imaginatia mea poate plasmui asa ceva si ca numai in basme se poate.
Poate ca intr`o zi am sa va povestesc si voua. Deocamdata sunt egoist si tin doar pentru mine acele zile, pentru noi. Cum care noi? Eu si Buuu (cu 3 de u)!
p.s. I miss u!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu