Si-aici mai suna cateodata ceasul, ca si in dimineata asta. Pentru ora 6, ochii mei sunt lipiti si rosii, se citesc cele decat 4 ore dormite. Ma ridic din pat si ma bag sub dusul fierbinte. Hmmm.. long day today. Multa alergatura, ma intreb daca va iesi totul bine si daca n-am aglomerat pentru multe lucruri intr-o singura zi.
Il sun cand ies din apa, aud zgomotul trenului impletindu-se cu vocea lui deloc somnoroasa, contrar asteptarilor mele. Aflu ca a avut companie si ca n-a avut timp sa se plictiseasca. Well, good to know. Mai are 3 ore si ceva de drum...
Imi aleg primele haine negre care imi pica in mana, am de vizitat si o capela funerara azi. Chem un taxi si dispar spre salon, one friend needs some help. Imi petrec doua ore impletind codite si aranjand bucle cu sclipici, intr-o baie de fixativ si lipita toata de spuma... "Bueeeei, fir-ar sa fie, care ati calcat in stelutele albastre..?!"..
Cine iese dintr-un salon cosmetic, ar trebui sa arate impecabil. Eu ies alergand obosita pe tocuri si plina de fixativ, spre primul taxi si ma uit disperata spre bord, e abia 10:45. Bine c-am fost in stare sa mai zambesc, probabil am parut fresh daca taximetristului i-a venit cheful de caterinca.
Ajung la capela, lumea trista, eu nu, clar n-am sa stau prea mult.
Il sun din nou. Pare si mai vioi decat prima oara, bine ca macar unul dintre noi n-a dat-o in oboseala. Nu stie sa-mi spuna unde e, nu-i nimic, stiu si singura - e la o ora departare. Dau cu ochii de fiica defunctului.. "Condoleantele noastre, n-am sa ma pot intoarce la inmormantare, n-au sa vina decat ai mei, imi pare sincer rau..."
E 11:25, ma urc din nou intr-un taxi si ma gandesc ce bine ar fi fost daca as fi avut curajul sa iau masina si sa conduc eu, as fi scapat de aerul de don-juan al taximetristului.
Mai trec pe la casa unei prietene si apoi tre` s-o iau spre gara, am de ridicat ceva :))
Intre pupicuri, "mi-a fost dor de tine, fata", cataloage, rujuri si povesti despre vecinii enervanti, realizez ca e aproape ora 12, asadar una bucata tren ar fi trebuit sa ajunga deja.
Sun din nou, aflu ca intarzie. Mai aflu si ca vocea mea suna teribil de agitata. Serios?
Incep sa explic unde ar trebui sa ajunga si abia dupa ce inchid realizez ca am explicat cat se poate de amuzant, ca unui om ajuns pentru prima oara la oras. :)) "drept inainte, sper cladirea mare rosie, stii care, nu? are o parcare mare langa, sunt niste cosuri de cumparaturi ..e un supermarket... " Fac misto de mine in gand in timp ce chem un taxi.. de data asta, omul pare ok. Ne indreptam spre gara, ii spun taximetristului ca luam pe cineva si ne intoarcem de unde am plecat. Cum am si facut. :)
....
Ajungem in gara si nu ne vine sa credem ca ... we did it! :D
Nu ca ne-ar fi lipsit vreunuia increderea in noi, dar cand reusesti ceva literlmente imposibil, ai nevoie de ceva timp sa digeri.
Noi nu l-am avut, dar nu s-a lasat cu deranjamente stomacale, doar cu trei oameni agitati alergand printr-o gara mica, eu cu o placa fierbinte de par in mana, ei cu multe bagaje si mistouri la adresa mea. Trenul intarzie, placa are timp sa se raceasca si e indesata in geanta, langa muuulte alte chestii luate in graba inainte de a iesi din casa, din teama de a nu uita ceva important.
"Sigur am luat tot?"
"Daa.." raspund amandoi sictiriti.
"Buletin, bilete, placa, farduri, haine groase, subtiri, adidasi, saboti, slapi ...buuu sosete ai luat?:|"
"Doua perechi :D" i se aude vocea
"Chei, bani, incarcatoare" continui eu "parfum, lenjerie, apa.."
Am incetat cand le-am vazut fetele amuzate. Daca v-a trecut asta prin cap, nu, nu m-am mutat nicaieri :)) Trenul venea, era momentul sa ne luam la revedere de la insotitor si sa plecam.
...
Dupa ceva dream-time, asteptam langa o casa de bilete, stranutand la fiecare 5 secunde.
Plecarile imi provoaca o alergie agresiva. Imi ridicam nervos ochii spre ceas, ca un om drogat intens timp de 8 zile care stie ca va fi trimis in urmatoarele 5 minute intr-un centru de dezintozicare si lasat acolo, intr-o camera alba, fara mobila, fara geamuri, doar cu un tablou rosu, pictat cu pasta de dinti .
"Ne-am tarat prin lume sa-i vedem toate minunile, ne-a trecut frica de saptamani intregi de nopti nedormite, pierduti printre cearsafuri, copaci, malluri si stradute de vechi cetati, nu ne mai e teama de soarele orbitor care ne prinde dimineata intinsi intr-o iarba care nu e a noastra."
by Buuu
